Ninge iar
Opt judete afectate de ninsori. Aeroporturile Baneasa si Otopeni, inchise. Autostrada Bucuresti-Cernavoda, inchisa. Cinci drumuri nationale, inchise. Vama Giurgiu, inchisa. Drumuri inchise in Teleorman, Mehedinti si Olt si peste 60 de localitati fara curent electric. Bucurestiul, practic inchis, are parte de 85 de accidente, mai mult sau mai putin usoare, in ultimele 24 de ore. Trenurile au intarzieri de peste 180 de minute, in medie.
Municipalitatea, incuiata. Luata prin surprindere pentru a nu stiu cata oara, muncipalitatea se scarpina in cap si invoca divinitatea pentru ca ninsoarea sa se opreasca. Unde mai pui ca 2008 mai e si an electoral.
Prognoza meteo indica temperaturi in scadere in urmatoarele zile… O sa cam ramana fara par municipalitatea de la atata scarpinat in cap.
România, Bucureşti, undeva în Piaţa Obor. Chioşc de ziare
- Buna ziua! Ripablic aveţi?
- Ăăă, ce?
- Ripablic…
- Nu stiu dom’le ce e, nu primim!
- Republic…?
- Aaaa, aia. Da, n-am primit încă
România, Bucureşti, undeva în Piaţa Iancului, vreo două zile mai târziu. Alt chioşc de ziare
- Buna ziua! Republic aveţi?
- Aaaa, Ripablic! Daaa, sigur!
Check this out: http://www.publik.ro/
De ce mi-oi fi luat masina, n-as putea spune. Ce-o fi fost in capul meu in momentul in care am semnat cum ca “da de ce sa stau eu in baca mea si sa circul civilizat cu mijloacele de transport in comun cand in schimbul unei sume la care nici nu vreau sa ma gandesc ca ma ia ameteala, pot sa devin fericita posesoare a unei trebi pe patru roti care in scurt timp ma va imbolnavi de stomac din cauza traficului de-a dreptul idiot din Bucurestiul sfarsitului de 2007?!?!”.
I’m so stupid! Acum e prea tarziu. M-am trezit ca tre’ sa mai invat sa si conduc… Ca deh, dupa ce m-am trezit in mijlocul unuia dintre cele mai mari bulevarde din Bucuresti claxonata de-am zis ca raman fara timpane pentru ca minunata, mirobolanta mea Dacie second hand isi protapise toba in drum, nu s-a milostiv nimeni sa-mi puna toba ranita la loc…
Contracte. Multe contracte. Am asa impresia uneori ca pentru multi oameni contractele vin ca o confirmare a reusitelor lor… Impresia parintilor mei la achizitionarea masinii… De nepretuit…
Trist dar adevarat: pentru foarte multi dintre noi, viata in sine e un contract. Trebuie sa fac asta pentru ca da bine, trebuie sa fac aialalta pentru ca asa se cade… Pentru numele lui dumnezeu, viata cand ne-o mai traim?
Si tot ceea ce visez este sa ajung in Vama cu trenul 
Hello world!
Well then, if it’s a must… Hello world!
Trei crime la CNN in mai putin de cinci minute, un frig de crapa pietrele, cel putin zece cersetori pe o distanta de 100 de metri, oameni care alearga spre un ceva mai bine sau spre un cineva mai bun, planuri ratatate (de azi nu-mi mai fac planuri), maini inghetate, prea putine suflete calde pentru cate maini inghetate sunt, cafea, pc, job, colegi, nervi, telefoane, iar nervi, alte crime la CNN, sefi, fresh de portocale, tutun (prea mult tutun, la naiba!), seara, noapte, “aoleu, ar trebui sa mai si dorm”, mancare in punga, aoleu sa nu uit de ziua mamei, de lucru acasa…
Si noi… Noi unde suntem?
Poate sufletele alea calde sa ne mai dezghete mainile. Si sufletele.
