Ce-are Guşă cu prefectura. Pardon, cu Paraziţii.
Cozmin Guşă şi-a lansat site-ul de candidatură la primărie. Ca să fie cool, s-a gândit să-şi aleagă şi o piesă… Domnule Guşă, cum să va zic eu… Piesa e cool, trupa e cool. Şi cam atât.
Paraziţii – Mesaj pentru Europa (Slalom printre cretini)
(RO)mânia
Ce poate fi mai rău decât să te naşti în România? Să te naşti în oricare altă ţară şi să ajungi în România.
Şi nu, nu am nici o mustrare de conştiinţă când spun asta. Nu am o problemă cu oamenii, cu românii. Am o mare problemă cu ţara.
Cu jegul, cu drumurile, cu oraşele împuţite, cu lipsa condiţiilor de trai într-o mare bucată de Românie, cu nepăsarea guvernanţilor, cu faptul că, pentru a putea trăi decent, românii fug din ţară. Cu incapacitatea autorităţilor de a trasforma multele şi superbele zone turistice româneşti într-unele profitabile.
Cu marii corupţi, cu micii corupţi şi cu şpaga. Cu faptul că nimeni nu face nimic în sensul asta. Cu prea mulţii bolnavi şi prea puţinele soluţii. Cu fraudele şi cu bătrâneii care numără mărunţii ca să-şi cumpere o pâine pe care să o mănânce nu cu mâncare ci cu ceai, după ce au muncit o viaţă întreagă.
Nu pot să fiu de acord cu taxa de poluare auto, cu impozitele şi taxele aberant de mari în peste 90% din cazuri. Şi pe care mi-aş dori să le vad materializate cumva. Cu nepotismul politic şi cu inegalitatea şanselor pentru cei care nu au pile, relaţii sau cum le-o mai spune.
Nu pot sa fiu de acord că, într-o Românie a lui 2008, oamenii scot apă din calorifere ca să se spele. Pe ei şi pe nou-născuţii lor.
Nu pot spune da unei ţări care îşi alungă oamenii. Care are în centru furturile, corupţia şi non-valorile. Nu pot spune da unei ţări perfecte pentru Ştirile de la ora cinci.
Nu pot tolera o ţară în care marii infractori se lăfăie în timp ce bătrânele de 80-90 de ani îşi petrec ultimele clipe în închisori. Nu pot să nu strâng din dinţi când singurele iopstaze în care mai văd şcolile româneşti sunt fie la început de an şcolar, când sunt prea şubrede pentru a primi elevii, fie când copii de 14 ani sau pe-acolo se ciomăgesc în toată regula.
O ţară în care libertatea de exprimare este sublimă dar lipseşte cu desăvârşire. O ţară în care ziariştii sunt şi acum ciomăgiţi de burtoşii cu puterea financiară în mână, doar pentru că încearcă să-şi facă meseria.
Că e în Patagonia sau în Burkina Faso, în Spania sau în Italia, românul e român. România, în schimb, îşi pierde identitatea şi coerenţa. E haotică şi amorţită într-o stare din care cred că nimeni nu o va putea scoate. Nu prea curând, cel puţin.
Psihologii aştia…
Citesc într-o ştire de pe Hotnews: “Psihologii cred că 21 ianuarie este cea mai tristă zi din an. Printre cauzele enumerate de specialişti se regăsesc vremea urâtă, datoriile de după sărbătorile de iarnă sau deciziile amânate.”
Deci… How should I put it? Afară e un soare de nu-i adevărat. Nu ninge, nu plouă, nu viscoleşte, nu burniţează, nu e furtună, nu-s nori, taifunuri, tsunami, căderi de zăpadă, alunecări de teren, inundaţii sau secetă. Cel puţin aici, în minunatul Bucureşti ”care este”.
Doi. Cu punctul doi chiar am o problemă. Păi cum să te întristeze, dom’le, datoriile de după sărbătorile de iarnă? Datoriile astea nu pot însemna decât că am cheltuit prea mult. Mult. Şi ce e, dom’le, rău în asta?
Deciziile amânate. Păi deciziile amânate abia acum încep să apară, că anul abia a început. Până pe 31 decembrie 2008 mai avem cale lungă.
Alo, Germania? Alo?
Nu sunt naţionalistă, nu mă pricep la IT şi singurul telefon Nokia pe care l-am avut era unul destul de înapoiat, dat de serviciu.
Da’ nu pot să nu mă intrig atunci când văd cum o Germanie întreagă a luat foc pentru că una dintre fabricile Nokia de acolo s-a închis, din motive de producţie mutată, din decizia companiei, în fabrica din România.
Boicotul e semnat de clasa politică din Germania.
Mostră: “În ceea ce ma priveşte, nu va mai fi un telefon mobil Nokia în casa mea”, Kurt Beck, preşedintele Partidului Social-democrat din Germania.
Pai bine, domnule Beck, e frumos ce faci? Ia caută mătaluţă costul forţei de muncă în România şi Germania si fă dumneata un calcul. Ia, ia, cum e? Parcă e mai ieftină România, nu?
Acum, sunt perfect de acord că închiderea fabricii Nokia din Bochum înseamnă o ameninţare directă cu şomajul pentru 2.300 de angajaţi. Eu înţeleg şi că, deoarece tot prin zona aia s-au închis şi nişte mine de cărbuni, alţi amărâţi au rămas fără loc de muncă.
Da’ să-mi fie cu iertare, eu nu pot pricepe inflamarea publică a clasei politice germane.
În contextul în care auzim de ani de zile de “piaţa unică”, “libera circulaţie”, ”oportunităţi furnizate de UE”, tu, clasă politică a unei ţări care are pretenţia de a fi civilizată dintotdeauna, te trezeşti să pozezi în “avocatul oamenilor de rând în faţa moştrilor globalizării”, aşa cum punctează publicaţia Suddeutsche Zeitung?!?!??
Ministrul pentru protecţia consumatorului, Horst Seehofer, a declarat că va boicota telefoanele Nokia de către întregul său minister.
Go Horst, go Horst, go Horst! Eşti tare, domnule ministru, ce să mai… Mă întreb, aşa, pur şi simplu, oare cum ar fi aratat lumea dacă unul ca tine ar fi fost, prin 1957, factor de decizie în procesul de semnare al Tratatului de la Roma?
Ştii, tratatul ăla care a pus bazele Uniunii Europene. Cum care Uniune Europeană? Aia a românilor, a nemţilor, a italienilor, a spaniolilor şi a tuturor celorlalţi…
